Jucării şi iluzii...

Jucării şi iluzii...

Te ascult fir de iarbă,
ce-mi încolţeşti sufletul cu iubirea ta,
ştiind că nu crezi în toamna despărţirii,
pierdută definitv în destinul nostru.

Nisip al deznădejdii,
ştiu că te strecori în străfundul sufletului,
clepsidrei din inimile noastre,
spărgând-o cu furtuna morţii din tine,
pentru totdeauna........

Unde aţi mai rămâne,
nori de cremene ai vieţii destinului meu,
ce asudaţi făclii de durere,
fulgerând cu speranţele unui Dumnezeu,
ce nu mai este al nostru,
de atât de demult.....

Incendii sufleteşti,
ce-mi arde-ţi natura inimii mele,
ceruri de vise care şi-au pierdut stelele,
orizonturi moarte după propriul miraj,
jucării de Iluzii ale Vieţii,
ce m-au născut greşindu-şi rostul.


“Poezie de Sorin Cerin”