Acum mi se-mplineşte restriştea, şi fără de grai s-o spun...

Acum mi se-mplineşte restriştea, şi fără de grai s-o spun

mă umple tot. Sunt împietrită, cum miezul stâncii-mpietreşte.

De piatră cum sunt, ştiu numai una:

Te-ai făcut mare... şi te-ai făcut mare,

ca o prea mare durere,

peste puterea inimii mele

să stai în afară de ea.

Acum, îmi zaci cruciş în poală,

acum eu n-aş putea

să te mai nasc.