Am contemplat de multe ori Marmura care a a fost...

Am contemplat de multe ori

Marmura care a a fost sculptată pentru mine –

Un velier cu pânzele strânse acostat într-un port.

Într-adevăr, el nu reprezenta destinaţia,

Ci viaţa mea;

Pentru ca mi-a fost oferită dragostea şi eu am ezitat gândind la deziluzie;

Tristeţea a bătut la uşa mea, dar mie mi-a fost teamă;

Ambiţia m-a chemat, dar n-am îndrăznit să arunc zarurile,

Deşi în tot acest răstimp doream ca viaţa mea să aibă un sens.

Acum ştiu că noi trebuie să ridicăm, desfăşurând, velele

Şi să ne prindem în vânturile destinului

Spre oriunde acestea ar conduce nava.

A căuta un înţeles în viaţa cuiva poate sfârşi în nebunie,

Dar viaţa fără sens este tortura

Neliniştii şi a dorinţei fără contur –

Este nava tânjind către mare şi totuşi temătoare.