Citate de Albert Camus, pagina 11

Albert Camus - filozof francez

S-a născut pe 07 nov 1913.
S-a stins din viaţa în data de 04 jan 1960, la vârsta de 46 ani.

Ţara de origine: Algeria

Omul nu poate iubi fără să se iubească.

ACitat de Albert Camus despre oameni

Cruzimea îngrozeşte, prostia descurajează.

ACitat de Albert Camus despre cruzime, prostie

Totdeauna eşti liber pe cheltuiala altcuiva.

A

Nu există simţământ care să nu devină obişnuinţă.

A

Lăcomia, în societatea noastră, ţine loc de ambiţie.

ACitat de Albert Camus despre ambiție, lăcomie, societate

Lumea, în sine, nu e raţională, dar ea e tot ce avem.

ACitat de Albert Camus despre lume

Absurdul capătă sens atunci când nu ne mai gândim la el.

ACitat de Albert Camus despre sens

Nu poţi crea experienţa. Trebuie să trăieşti experienţa.

ACitat de Albert Camus despre experiență

Uitarea - murmur de izvor ce-mi va însoţi toate gândurile.

ACitat de Albert Camus despre uitare, cugetare

Absurdul are sens în măsura în care nu te regăseşti în el.

ACitat de Albert Camus despre sens, măsură

Slujeşti cu adevărat viitorul numai dând totul prezentului.

A

Adevărata generozitate faţă de viitor este să dai în prezent.

ACitat de Albert Camus despre generozitate, prezent, viitor, față

Prea mulţi renunţă la generozitate pentru a practica caritatea.

ACitat de Albert Camus despre caritate, generozitate

Toate câte ne înfrumuseţează viaţa îi sporeşte şi absurditatea.

ACitat de Albert Camus despre viață

Nevoia de a avea mereu dreptate e un semn al unei minţi vulgare.

ACitat de Albert Camus despre vulgaritate, nevoie, dreptate

O realizare este un angajament. Obligă la o realizare şi mai mare.

A

Nu e deloc greu să contrariezi, mai dificil însă e să şi convingi.

A

Oamenii plâng pentru că lucrurile nu sunt ceea ce ar trebui să fie.

ACitat de Albert Camus despre lucruri, oameni

Nimeni nu va fi vreodată liber atâta timp cât vor exista flageluri.

ACitat de Albert Camus despre timp

O anumită continuitate în deznădejde sfârşeşte prin a naşte bucuria.

ACitat de Albert Camus despre bucurie