
Citate de Alexandru C. Cuza
19 citate de Alexandru C. Cuza

M-am lăsat de poezie! Spui la lume ne-ncetat; Lumea rea spune că de tine Poezia s-a lăsat!
ACitat de Alexandru C. Cuza despre poezie, lume

Oamenii de geniu sunt făcliile luminoase care se aprind în calea omenirii, fără ei ne-am pierde în întuneric.
ACitat de Alexandru C. Cuza despre oameni, întuneric, geniu

Pe valurile lumii, ca și pe valurile mării, nu plutesc decât acei care știu să ionate .
ACitat de Alexandru C. Cuza despre filozofie, lume
Damaschin când vede via Iute-şi scoate pălăria Şi salută cu onoare... Vinurile viitoare.
ACitat de Alexandru C. Cuza despre vin, onoare
Iubirea adevarată e jertfirea de sine. Individul se poate folosi uneori din răspândirea minciunii, dar omenirea nu trăieşte decât din biruinţa adevărului.
ACitat de Alexandru C. Cuza despre oameni, adevăr, iubire
Patimile omeneşti sunt ca năruirile din înălţimi: când pornesc, uşor le opreşte fiecare, dar, mai târziu, ele fărâmă tot ce întâlnesc în calea lor şi nu-i putere pe lume ca să le poată stăpâni.
ACitat de Alexandru C. Cuza despre suferință, putere, lume
Toţi suntem într-o părere: Se conjugă a bea-bere! Singur numai Damaschin Ştie verbul: a bea vin!
ACitat de Alexandru C. Cuza despre băutură, vin, singurătate
Eşti atât de slut la faţă Şi atât de mohorât, Încât parcă din momiţă Încă nu te-ai coborât!
ACitat de Alexandru C. Cuza despre față
Din răzeş ajuns profesor Mare lucru-ar fi să fie, Dacă n-ar trata stiinţa Ca o simplă răzeşie.
ACitat de Alexandru C. Cuza despre profesori, știință
Ei spun că steaua ţi-a apus Şi nu sunt drepţi cu tine, Pe cerul literelor sus, Nici răsăriseşi bine.
ACitat de Alexandru C. Cuza despre cer, bine
Mai rar o-nlănţuire De fapte-aşa ciudată: Alergi să chemi un doctor Şi vine moartea-ndată.
ACitat de Alexandru C. Cuza despre fapte, moarte
Că nu-şi păzeşte slujba lui, Natura-i vinovată! Şi-ar bate capul bietul om, Dar n-are ce să-şi bată!
ACitat de Alexandru C. Cuza despre natură
Şi dac-ai fost judecător! Şi dacă azi eşti deputat! Dreptatea oare ce-a pierdut Şi legile ce-au câştigat?
ACitat de Alexandru C. Cuza despre judecători, dreptate, lege
Ingratitudinea e mai mult decât uitarea; recunoştinţa mai mult decât aducerea aminte.
ACitat de Alexandru C. Cuza despre ingratitudine, recunoștința, uitare
Încă o împerechere de vorbe, oribilă: ştiinţa antisemitismului. Cum poate fi antisemitismul, ştiinţă? Se vor întreba indignaţi savanţii cu rocele, savanţii cu focele, savanţii cu ixele, savanţii cu sufixele, savanţii cu fixele lor pretinse idei de...
ACitat de Alexandru C. Cuza despre știință, suferință, prejudecată, civilizație, rușine, cultură, conștiință
Fericire că se află Poezie în popor! Altfel nu ştiu cum, amice, Ai fi fost tu autor.
ACitat de Alexandru C. Cuza despre poezie, fericire
Iar grăsimea ta de astăzi Cum s-o tălmăcesc mai bine? Nu tu ai intrat în slujbă, Slujba a intrat în tine!
ACitat de Alexandru C. Cuza despre bine
Ce v-aş arde pe spinare Să se ducă-n lume vestea, De-ar putea să fie bice Epigramele acestea!
ACitat de Alexandru C. Cuza despre lume

















