Fără otrăviri pătimaşe nu apar zorile - răbufniri în finaluri de noapte ale rănilor noastre. - Sângeri? Atunci pândeşte aurora şi soarele se plămădeşte-n tine.Citat de Emil Cioran despre soare, noapte
De fiecare dată când mă chinuie Timpul, îmi spun că unul dintre noi trebuie să sară în aer, că nu e posibil să continuăm la nesfârşit această crâncenă înfruntare...Citat de Emil Cioran despre aer, posibilitate, naștere, timp
Cu cât cunoşti un om mai bine şi mai mult, cu atât eşti mai aproape de o fatală despărţire de el. Cunoaşterea detaşează o fiinţă de alta şi alterează grăuntele de mister ce se află în orice existenţă, cât de plată ar fi ea.Citat de Emil Cioran despre despărțire, mister, cunoaștere, cărți, existență, ființă, bine
Nu ne mărturisim altcuiva mâhnirile decât ca să-l facem să sufere, ca să le ia asupra lui.Citat de Emil Cioran despre naștere
Dragostea creşte în ardorile banalităţii şi se micşorează în trezirile inteligenţei. Dobitocia extatică se repetă cu uşurinţă, căci nicio piedică nu intervine dintr-un creier luciu. Creşteţi şi vă înmulţiţi - poruncă într-un univers de slugi,...Citat de Emil Cioran despre obstacole, suferință, creier, univers, iubire
O tăcere abruptă în toiul unei discuţii ne readuce brusc la esenţial: ne dezvăluie ce preţ avem de plătit pentru a fi scornit cuvântul.Citat de Emil Cioran despre esențial, tăcere, cuvânt
Cezar? Don Quijote? Pe care dintre ei, în înfumurarea mea, voiam să mi-l aleg ca model? N-are importanţă. Fapt este că, într-o zi, cândva, de pe un meleag îndepărtat, am pornit să cuceresc lumea, toate perplexităţile lumii...Citat de Emil Cioran despre circ, lume, zi de naștere
Simt cum trebuie să plesnesc din cauza a tot ce-mi oferă viaţa şi perspectiva morţii. Simt că mor de singurătate, de iubire, de disperare, de ură şi de tot ce lumea asta îmi poate oferi.Citat de Emil Cioran despre viziune, bunul simț, simț, disperare, singurătate, ură, moarte, iubire, lume, viață
Cine să te vindece de tine? O tânără fată? Dar cine-i darnic până la jertfă, ca să-ţi preia melancolia? Ce suflet pur, dornic de vis şi nefericire, să se-ncumete la o povară ce n-o presimte? Şi-ai putea să-ţi lepezi otrava sorbindu-ţi primăveri...Citat de Emil Cioran despre tinerețe, primăvară, melancolie, nefericire, povară, cărți, vis, ochi, suflet, față
Nu ştiu absolut deloc pentru ce trebuie să facem ceva în lumea aceasta, pentru ce trebuie să avem prieteni şi aspiraţii, speranţe şi visuri. N-ar fi de o mie de ori mai preferabilă o retragere într-un colţ îndepărtat de lume, unde nimic din ceea...Citat de Emil Cioran despre vis, speranță, lume, prietenie, absolut, cultură, nimic
Omul e superficial şi mizerabil, el vrea să lase urme vizibile şi nu izbuteşte decât vânzolindu-se în faţa semenilor săi, în loc să aspire la Dumnezeu şi, asemenea Lui, să se îngroape în sine, să refuze să se manifeste, să se cufunde în fericirea...Citat de Emil Cioran despre fericire, față, oameni, dumnezeu
Femeia nu-ţi iartă nicio inocenţă, precum viaţa – nicio luciditate.Citat de Emil Cioran despre luciditate, inocență, iertare, cărți, femeie, viață
Aş putea, eventual, să am raporturi adevărate cu Fiinţa; cu fiinţele însă, niciodată.Citat de Emil Cioran despre ființă
Dezabuzarea diavolului echivalează cu moartea lui Dumnezeu. Căci un diavol care nu mai e întreprinzător a căzut la fel de jos ca un zeu defunct.Citat de Emil Cioran despre diavol, moarte, dumnezeu
Singura cale de mântuire ar fi imitarea tăcerii. Dar limbuţia noastră e prenatală. Neam de flecari, de spermatozoizi guralivi, suntem în mod chimic legaţi de Cuvânt.Citat de Emil Cioran despre națiune, cuvânt
Când investeşti cu întreg conţinutul fiinţei tale, cu totalitatea existenţei tale subiective, o nesatisfacţie a acestei iubiri nu poate aduce decât prăbuşirea întregii tale fiinţe.
Orice prezenţă mă deranjează, îmi face rău. Obsesia pustiului îmi vine de la întreaga mea fiinţă, şi în special de la fiziologia mea. Ar fi trebuit să mă nasc înainte de apariţia celor vii.Citat de Emil Cioran despre zi de naștere, ființă, rău
Ceea ce mă împiedică să cobor în arenă e faptul că văd acolo prea mulţi inşi pe care-i admir dar pe care nu-i pot stima, într-atât îmi par de naivi. De ce i-aş provoca, de ce m-aş măsura cu ei pe-aceeaşi pistă? Lehametea mea îmi dă asemenea...