Citate de Emil Cioran, pagina 30
1753 citate de Emil Cioran
Orice prezenţă mă deranjează, îmi face rău. Obsesia pustiului îmi vine de la întreaga mea fiinţă, şi în special de la fiziologia mea. Ar fi trebuit să mă nasc înainte de apariţia celor vii.
ECitat de Emil Cioran despre zi de naștere, ființă, rău
Nu mi-ai simţit tăria în negaţii? Nu te-a cutremurat încordarea din încheieturile fiinţei? Nu te-au ars rănile mele de mi-ai prevestit sfârşitul? Oare n-ai ştiut că prin tine am fost tare, că tu mi-ai fost piedica în avântul spre nimic? De ce-mi...
ECitat de Emil Cioran despre dispreț, iubire, obstacole, bunul simț, simț, sfârșit, singurătate, lege, cărți, forță
În oraşe am întâlnit moartea în ochii oamenilor; în natură în freamătul frunzelor. Şi-am întâlnit-o şi mai des în tăcerile inimii.
ECitat de Emil Cioran despre natură, ochi, moarte
De ce un singuratic simte mai mult? Fiindcă singurătatea-i suferinţă.
ECitat de Emil Cioran despre singurătate, cărți, suferință
Pe oameni nu-i cunoaştem decât pentru a rămâne mai singuri cu Dumnezeu.
ECitat de Emil Cioran despre oameni, dumnezeu
Sunt priviri feminine care au ceva din perfecţiunea tristă a unui sonet.
ECitat de Emil Cioran despre perfecţiune, cărți
Toţi bolnavii sunt sadici; dar sadismul lor e dobândit; asta-i singura lor scuză.
ECitat de Emil Cioran despre boală, cădere, timp
Am dobândit ceea ce am eu mai bun – dâra de lumină care mă ţine departe de lume – prin câteva, rare, convorbiri cu ticăloşi nemângâiaţi care, victime ale străşniciei propriului lor cinism, nu se mai puteau agăţa de niciun viciu.
ECitat de Emil Cioran despre cinism, victime, viciu, lumină, lume
Vioiciunea ce depăşeşte anumite limite degenerează în vulgaritate. Vulgaritatea este vioiciunea lipsită de fineţe, dar nu lipsită de inteligenţă. Un prost nu e vulgar, e pur şi simplu prost. Vulgaritatea cere un anume nivel, şi de asemeni are...
ECitat de Emil Cioran despre vulgaritate, prostie, limite, puritate, inteligență, simplitate
Sinceritatea, fiind o expresie a inadaptabilităţii la echivocurile esenţiale ale vieţii, derivă dintr-o vitalitate şovăitoare. Acel ce o practică nu se expune primejdiei, cum se crede îndeobşte, ci este deja primejduit, ca orice om ce desparte...
ECitat de Emil Cioran despre vitalitate, sinceritate, minciună, adevăr, viață
Istoria nu e comparabilă nici unui fluviu şi nici unui lanţ. Ea îşi are o creştere specifică, nereductibilă nici la concepte organice şi nici mecanice. De aceea este atât de greu să întelegem istoria cu toate că trăim în ea şi suntem până la un...
ECitat de Emil Cioran despre istorie, schimbare, față
Să nutreşti, în sărăcie, o încrâncenare răutăcioasă demnă de un tiran, să te înăbuşi sub povara unei cruzimi tăinuite, să te urăşti – în lipsă de subalterni pe care să-i poţi măcelări sau de niscai imperiu în care să bagi groaza – pe tine însuţi,...
ECitat de Emil Cioran despre sărăcie, circ, tiranie, povară
Omul se ridică împotriva zeilor şi îi neagă, recunoscându-le calitatea de fantome; când va fi proiectat sub timp, se va găsi atât de departe de ei, încât va fi pierdut până şi ideea existenţei lor. Şi, drept pedeapsă a acestei uitări, va face...
ECitat de Emil Cioran despre cădere, timp, calitate, pedeapsă, experiență, oameni
Orice mizantrop, oricât ar fi de sincer, ne aminteşte din când în când de acel bătrân poet, ţintuit la pat şi cu totul uitat, care, furios pe contemporanii săi, decretase că nu mai voia să-l primească pe nici unul. Soţia lui, din milă, se ducea să...
ECitat de Emil Cioran despre furie, sinceritate, soție, milă, uitare, poeți, naștere
Cruzimea, în literatură cel puţin, este un semn de superioritate. Cu cât un scriitor este mai talentat, cu atât el îşi pune personajele în situaţii mai fără de ieşire; le urmăreşte, le tiranizează, le constrânge să înfrunte toate măruntele...
ECitat de Emil Cioran despre talent, cruzime, cădere, scriitori, literatură, timp

















