Toate neputințele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristețe.Citat de Emil Cioran despre tristețe
Am fost multă vreme îndrăgostit de tristeţe, deci în stare de păcat. Căci tristeţea este un păcat împotriva speranţei. Câtă dreptate are teologia! Nu trebuie să suspinăm după ceea ce vatămă. Or, tristeţea este exact asta, vorbesc despre tristeţea...Citat de Emil Cioran despre tristețe
Niciodată nu te voi trăda de tot, deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca să te schimbi; Te-am chemat şi n-ai venit, am urlat şi nu mi-ai zâmbit, am...Citat de Emil Cioran despre tristețe
Esti om pana in clipa in care oasele incep sa-ti scartaie de tristete, dupa aceea, ti se inchid toate drumurile.Citat de Emil Cioran despre tristețe
Pana si tristetea este un mestesug, caci nu te deprinzi asa de usor sa fii singur si zi de zi trebuie sa te caznesti in nemangaiere, supunand navala amaraciunilor unei culturi intime.Citat de Emil Cioran despre tristețe
O tristete ce nu stie sa rada, o tristete fara masca este o pierzanie ce lasa-n urma ciuma si, fara indoiala, de n-ar fi rasul, rasul oamenilor tristi, societatea supunea de mult la penalitati mahnirile.Citat de Emil Cioran despre tristețe
Niciun pictor n-a reusit sa redea singuratatea resemnata din privirea dobitoacelor, fiindca niciunul nu pare a fi inteles incompatibilul ochilor animalici: o enorma tristete si o lipsa de poezie echivalenta.Citat de Emil Cioran despre tristețe
Moralitatea subiectivă își atinge punctul culminant în hotărârea de a nu mai fi trist.Citat de Emil Cioran despre tristețe
Ceea ce face orasele mari atat de triste este ca fiecare om vrea sa fie fericit, iar sansele scad pe masura ce dorinta creste, cautarea fericirii indica distanta de rai, gradul caderii umane.Citat de Emil Cioran despre tristețe
Atat animalele, cat si plantele sunt triste, dar ele n-au descoperit tristetea ca un procedeu de cunoastere, numai in masura in care omul il foloseste inceteaza a fi natura.Citat de Emil Cioran despre tristețe
Ceea ce este echivoc si de o atractie indefinibila in melancolie deriva din regretul stapanit pentru trecerea lucrurilor si din teama de oprire a lor. Tristetea de a fiCitat de Emil Cioran despre tristețe
Tot mai mult mă conving că oamenii nu-s decât obiecte: bune sau rele. Atât. Şi eu sunt oare mai mult de un obiect trist?Citat de Emil Cioran despre tristețe
Deodată, desprins de tot, alunec spre punctul de inexistenţă al fiecărui obiect. Eul: o etichetă. Paralel cu propriu-mi chip, mă oglindesc în privirile mele. Fiecare lucru e altul, totul e altceva. Undeva, un ochi. Cine mă observă? Mi-e frică,...Citat de Emil Cioran despre tristețe
Când te gândeşti la grandoarea patetică a tristeţii muzicale în Simfonia a III-a a lui Beethoven unde tristeţea creşte în dimensiuni atât de mari, încât leagă lumile, construind deasupra lor o boltă sonoră, un alt cer – atunci finalul trist al...Citat de Emil Cioran despre tristețe
Şiretlicul stilului: să dea amărăciunilor banale o turnură insolită, să înfrumuseţeze mărunte necazuri, să voaleze golul, să existe prin cuvânt, prin frazeologia suspinului sau a sarcasmului!Citat de Emil Cioran despre tristețe
Dezgust în faţa cărnii, a organelor, a fiecărei celule, dezgust primordial, chimic. Totul în mine se dezagregă, chiar şi acest dezgust. În ce osânze, în ce miasme şi-a găsit spiritul sălaş! Trupul acesta, care prin fiece por emană duhori în stare...Citat de Emil Cioran despre tristețe
În tristeţe, totul are două feţe. Nu poţi fi nici în iad şi nici în rai, nici în viaţă şi nici în moarte, nici fericit şi nici nefericit. Un plâns fără lacrimi, un echivoc fără sfârşit. Căci nu te izgoneşte ea în aceeaşi măsură din această lume,...Citat de Emil Cioran despre tristețe
Teama ce se naşte din senin... Singura, de altfel, şi cea mai întunecată. Ea este echivocă asemenea unei înmuguriri sumbre - şi generează o muzică de flaut trist şi aiurit. În camere tăcute de hotel sau pe străzi înguste ale unui oraş vechi ea...Citat de Emil Cioran despre tristețe