Citate de Gheorghe Grigurcu, pagina 2
49 citate de Gheorghe Grigurcu
Lupta cu suferinţa e o formă a luptei cu tine însuţi.
Citat de Gheorghe Grigurcu despre luptă, suferință
Nicio tristeţe nu are credit fără un sacrificiu care s-o justifice interior.
Citat de Gheorghe Grigurcu despre sacrificiu, tristețe
Uneori durerea e o simplă chestiune de poziţie a trupului sau a conştiinţei.
Citat de Gheorghe Grigurcu despre durere
Înaintând în vârstă, Marin Sorescu a început a semăna la figură cu... Paul Valéry!
Citat de Gheorghe Grigurcu despre vârstă, început
A scrie un aforism: a te reduce holistic la condiţia de lacrimă, picătură, scânteie.
Citat de Gheorghe Grigurcu despre lacrimi
Tentaţia: măsluirea drumului spre fericire, aparenta lui scurtare. Un fel de drog natural.
Citat de Gheorghe Grigurcu despre tentație, fericire
Contrar zicalei, tocmai ochii care se văd se uită, prin uzura naturală implicată în obişnuinţă.
Citat de Gheorghe Grigurcu despre uitare, ochi
Se poate face oare o distincţie clară între singurătatea ca aspiraţie şi singurătatea ca regret?
Citat de Gheorghe Grigurcu despre singurătate, aspirație, regret
Oricât de subtilă ar fi, vorba de spirit cuprinde şi o notă de vulgaritate, precum orice caricatură.
Citat de Gheorghe Grigurcu despre vulgaritate, spirit
Punctul vulnerabil al libertăţii: îndoiala. Dar există şi o supralibertate care o anihilează: extazul.
Citat de Gheorghe Grigurcu despre vulnerabilitate, îndoială
Orice linguşire implică o notă de ironie. Numai vanitatea îi împiedică, de regulă, pe cei adulaţi a se simţi jigniţi.
Citat de Gheorghe Grigurcu despre lingușire, ironie, vanitate, reguli
Unele suferinţe sunt atât de mari, încât par a include obligativitatea unei recompense. Iată cum se susţine viziunea eschatologică!
Citat de Gheorghe Grigurcu despre viziune, suferință
Teama: o catastrofă care aşteaptă ghemuită ca într-un culcuş în simţământul ce o precede, în teribila-i irealitate reală, precum un foetus.
Citat de Gheorghe Grigurcu despre dezastru, frică
Prostul e individul care cade în capcana propriilor sale dorinţe mărginite cărora nu le percepe mărginirea, acordându-le un orizont infinit.
Citat de Gheorghe Grigurcu despre critică literară, prostie, infinit