Arde cu lumină pală steaua mea de pricopseală; spumegă-n bolţi lungii ei colţi, creşte fără măsură. lacrimă cu burta la gură. N-are, a ei, vreo scânteie, slujba-i cu mine se-ncheie. Fiece stea, gândi-vom, e vegheată...Citat de Gheorghe Tomozei despre inimă