Citate de Horia Patrascu

23 citate de Horia Patrascu

Horia Patrascu, Publicist, Prozator

S-a născut pe 15 may 1938.

Ţara de origine: România

Maieutica: arta dialogică a înfundării.

Vespasian nu a avut dreptate: banii au miros! Dar unul plăcut. Buchetul lor cuprinde mireasma aventurii, parfumul puterii, aroma dragostei, boarea sănătăţii, dar mai ales briza incomparabilă a libertăţii!

Ce poate fi mai îngrozitor decât un animal care ştie că e animal? Iată omul!

Gândul este mai real decât faptul. Aşteptarea morţii mă înfioară mai tare decât întâmplarea acesteia. Anticipată, o nenorocire este cu mult mai greu suportabilă decât realizarea ei. La fel, o bucurie este mai intensă închipuindu-mi un eveniment...

Citat de Horia Patrascu despre așteptare, evenimente, urâțenie, bucurie, fericire, față

Să cucereşti lumea – militar sau spiritual – ca să ajungi ce? În cel mai bun caz, statuie.

Este inacceptabil ce ni se întâmplă: ne naştem şi murim fără să vrem.

Ce sentiment divin este iubirea! Pentru femeia iubită mi-aş trăda, fără să stau pe gânduri, prietenii, ţara şi orice cauză. Nici Dumnezeu nu m-ar putea opri, şi, dacă ar fi să aleg între viaţa veşnică şi ea, aş da veşnicia la o parte râzând. Dar...

Ridicol nu are antonim. Ideea de Ridicol - iată ce ar fi trebuit să menţioneze Platon ca fiind Ideea la care participă, fără excepţie, toţi oamenii.

Lumina lunii - sinistră, rece, lipsită de viaţă, lumină nocturnă, lumină a întunericului. Cu cât este mai puternică, cu atât îi sunt mai vizibile aceste calităţi.

Imbecilul – menţinându-şi atributele fundamentale: incapacitatea de a înţelege argumente raţionale, lipsa reflexivităţii, spontaneitatea prostiei, incultura – se situează pe poziţii de forţă. În zilele noastre nu imbecilul se simte neputincios în...

Citat de Horia Patrascu despre spontaneitate, inteligență, români, zi, față, forță, putere, singurătate, oameni

Un om fals nu poate stăpâni adevărul.

Unele contradicţii provin dintr-un paroxism al gândirii, iar altele dintr-un paroxism al prostiei.

Cei mai ridicoli oameni sunt cei care nu au simţul ridicolului.

Imbecilul se simte astăzi în largul lui: nu trebuie să facă eforturi să citească, să vorbească sau să scrie corect, în niciun caz să gândească.

Lepădarea de lume îmi evocă un câine plouat care se scutură de apa.

Cum să descrii ceea ce se retrage în carapacea indescifrabilului atunci când se simte atins de cuvânt? Şi totuşi cum să trăieşti altfel decât căutând continuu, neobosit momeala care să atragă vietatea poroasă, aproape lichidă a inefabilului? !

Un alt lucru pe care-l putem sesiza este absenţa domnului Bovary din orice teorie despre bovarism. Nici măcar Jules de Gaultier, care încearcă să dovedească universalitatea acestui fenomen, nu se referă explicit la Charles Bovary.

Moartea este înfricoşătoare întrucât o privim ca pe ceva exterior, când de fapt ea este o stare lăuntrică; ea nu vine să ne ia, nouă ne vine să murim. Asemănarea obişnuită dintre adormire şi răposare vizează nu numai aspectele de suprafaţă, ci şi...

Am ajuns la Meteore undeva spre seară şi, în lumina apusului, am privit îndelung mănăstirile ce se desprindeau din stânci, camuflate de propria lor naturaleţe: mănăstirea şi stânca făceau corp comun, stâncile se deschideau, înfloreau în mănăstiri...

Dacă am avea oportunitatea să ne dedublăm, să ne întâlnim cu noi înşine, am putea răspunde la propriu îndemnului delfic cunoaşte-te pe tine însuţi!.

Autori