Citate de Ionel Teodoreanu, pagina 9
175 citate de Ionel Teodoreanu
Copilăria lui creştea spre viaţă, ca zborul unei ciocârlii spre soare...
Citat de Ionel Teodoreanu despre zbor, copilărie, soare, viață
Inima Soniai îi zvâcnea în urechi, pe tâmple, pe inima lui, ca o ploaie de vară...
Citat de Ionel Teodoreanu despre ploaie, inimă
Sunt cea mai mică fată a lumii între rândunelele ei fiindcă mă înfăşor în întregul ei necunoscut.
Citat de Ionel Teodoreanu despre lume, față
Lumina nopţii era solemnă ca o apă a destinului. Abea întrezărit, cerul era un galop albastru - argintiu.
Citat de Ionel Teodoreanu despre cer, apă, lumină
Cădeau frunzele prea grele de aur pentru istovul crengilor. Apunea soarele, prea greu de lumină pentru creanga zării.
Citat de Ionel Teodoreanu despre soare, lumină
Luli: Prietenii tăi, profesia ta, scrisul tău, capriciile tale îţi aparţin. Nu-ţi cer nici un sacrificiu. Eu îţi cer, adică te rog, să fii tu.
Citat de Ionel Teodoreanu despre sacrificiu, cer, scris, prietenie
Cred că numai sufletul deschide uşa bolilor. Adică nu. Mai exact: că bolile intră când sufletul uită să închidă uşa, sau se dezinteresează de ea.
Citat de Ionel Teodoreanu despre boală, suflet, uitare
În faţa gării, în loc de trăsuri, un vid ieşean; era sâmbătă. Oraşul întreg de altfel, cu luminile şi clădirile lui, la acea oră vânătă de toamnă, părea un loc viran acoperit, în loc de coji, galoşi şi tinichele, cu stele şi case lepădate la gunoi.
Citat de Ionel Teodoreanu despre oraș, stele, toamnă, față
Privind paloarea de frunză veştedă, domol căzătoare, a soarelui, am închis ochii şi i-am ascultat apusul. Şi nu era o părere c-am auzit în căderea lui foşnet de frunze moarte, căci pădurea care-l privea a oftat adânc şi a lăcrimat căderi de frunze.
Citat de Ionel Teodoreanu despre cădere, moarte, ochi