Citate de Valeriu Butulescu despre Toamnă, pagina 2

Socrate numai cel învățat știe că nu știe.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă

Etern mineral, piatra, neatinsă de plaga vieții.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă

Vijelios, ca fluviul la strâmtoare.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă

O stâncă fecundă va naște altă stâncă.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă

Doamne, ai dat aripi îngerilor ca să fie mereu departe.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă

Bine iluminat, gunoiul cosmic strălucește.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă

Întoarcere la puritatea Genezei, revenire la ignoranța primordială.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă

Capital social: treizeci de arginți.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă

Sunt scribul fidel al conștiinței mele pervertite.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă

Unii oameni, asemenea arborilor, pot să ucidă numai în cădere.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă

Voci mediocre, reunite într-un cor magnific.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă

Univers material, invadat de himere palpabile.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă

Adevărata îndoială se naște din cunoaștere, o, Baghavat.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă

Majuscula conferă Banalității un plus de profunzime.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă

Pilda sudorului, ferește-ți ochii de monstruoasa strălucire.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă

Fantezie domestică, să visezi numai lucruri realizabile.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă

E o artă să-ți păstrezi forma proprie, când totul curge.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă

Cazând în mare, picătura de ploaie în mare se transformă.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă

Bărbatul, mereu sedus de formele femeii, de mărginirea ei fermecătoare.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă

Alchimie organică, moartea dizolvă, nașterea recoagulează.

VCitat de Valeriu Butulescu despre toamnă