Caută în citate: omenire, pagina 163

Tot răul vine din faptul că, pervetind ideea, oamenii o obligă să slujească în folosul lor.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre rău, oameni, dumnezeu

Omul e liber numai în zona conştiinţei. Conştiinţa e posibilă însă numai în clipa prezentului.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre conștiință, clipă, oameni, dumnezeu

Pentru a înţelege, observa sau deduce, omul trebuie să fie înainte de toate conştient de existenţa sa.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre existență, oameni

Tot răul provine de acolo că unii oameni îşi închipuie că uneori se pot purta fără iubire cu semenii lor.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre rău, iubire, oameni

Omul e totul şi nimic, iar el crede că e ceva. Asta e greşeala, păcatul. De aici prejudecata personalităţii.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre personalitate, oameni

Dacă rostul vieţii e desăvârşirea, omul nu poate fi niciodată bun. Şi de aceea resemnarea e condiţia indispensabilă a vieţii.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre viață, oameni, dumnezeu

Oamenii care se consideră religioşi nu sunt religioşi, învăţaţii nu sunt învăţaţi, cei buni nu sunt buni, cei rafinaţi nu sunt rafinaţi.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre oameni, dumnezeu

Omul se eliberează de separarea spaţială prin iubire, iar de separarea temporală prin conştiinţa originii sale spirituale neschimbătoare.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre conștiință, iubire, oameni, dumnezeu

Preocuparea întregii vieţi, în afară de munca lăuntrică, este una singură: să sporeşti iubirea din oameni prin fapte şi cuvinte, prin convingere.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre viață, fapte, muncă, iubire, oameni, dumnezeu

La fel cum, îmbătrânind, omul ajunge tot mai conştient de unitatea lui spirituală, tot astfel îmbătrâneşte şi lumea, ajungând la unitate şi împăcare.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre lume, oameni, dumnezeu

Nimic din ce e bun nu se capătă pe degeaba: moartea se atinge prin suferinţe. Şi venirea ei e uşurată de oameni, pentru cei care nu văd binefacerea ei.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre suferință, moarte, oameni, dumnezeu, nimic

Adevărata francheţe o pot avea numai oamenii care trăiesc înaintea lui Dumnezeu. Oamenii care trăiesc înaintea oamenilor au umblat şi vor umbla cu tertipuri.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre oameni, dumnezeu

Dacă omul ştie sau crede că ştie ce să facă pentru ca lui şi tuturor să le fie mai ales bine să trăiască, atunci ceea ce ştie sau crede că ştie este credinţă.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre credință, oameni, dumnezeu, bine

Atât de rar întâlnim, şi încă şi mai rar simţim, adevărata iubire, iubirea faţă de iubire, iubirea nu numai faţă de toţi oamenii, dar şi faţă de tot, de Dumnezeu.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre iubire, față, dumnezeu, oameni

Fără religie, adică fără o relaţie stabilită cu infinitul spiritual, omul nu-i decât o maimuţă fără coadă, care ştie să facă fonografe, baloane, bombe ş. a. m. d.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre relație, infinit, religie, oameni, dumnezeu

Îl cunosc pe Dumnezeu pentru că-mi cunosc iubirea faţă de oameni şi faţă de tot ce e viu. Ştiu că trăiesc numai pentru că mă iubesc pe mine şi iubesc tot ce e viu.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre față, dumnezeu, iubire, oameni

Dacă vrei să te uneşti cu oamenii, nu te vei uni. Dacă vei trăi numai pentru sinele tău, pentru suflet, fără să te gândeşti la unire, te vei uni cu chinezul, cu hindusul, cu omul veacului XXV.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre unire, oameni, suflet, dumnezeu

Nu-i iubesc pe oameni şi nu iubesc sufletul meu pentru că-l cunosc pe Dumnezeu şi cunosc voia Lui, ci îl cunosc pe Dumnezeu şi cunosc voia Lui pentru că-i iubesc pe oameni şi iubesc sufletul meu.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre dumnezeu, suflet, oameni

Oamenii nu înţeleg adevărul şi născocesc sofisme ciudate pentru a-l respinge sau pentru a-şi apăra poziţia, sau pentru a nu accepta că întreaga lor muncă a fost timp pierdut zadarnic si dăunător.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre muncă, adevăr, timp, oameni, dumnezeu

Memoria despre trecutul apropiat dispare odată cu trecerea anilor: omul capătă din ce în ce mai mult conştiinţa eului său imobil. Dispare şi gândul asupra viitorului. Omul devine inapt pentru lume.

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre memorie, trecut, conștiință, oameni, lume, dumnezeu