O intreba in soapte intr-o zi.
"Din insule pierdute-n departare
Cea mai frumoasa floare - care-o fi."
Abia se mai zareste-acum catargul.
Pe tarm cu ochii-nchisi si mana-n san
O fata alba, alb masoara largul,
Si-n ochii ei clipeste-un somn pagan.
Cea mai frumoasa floare
Un an intreg prin insule cu soare
Corabia opri si stranse-n ea
Morman de flori, caci fiecare floare
Cea mai frumoasa-n felul ei era.
Dar florile, prea multe intr-o seara,
Cu pesti de aur prinsi la subtiori,
Corabia de foc o scufundara,
Si toti murira-ncolaciti de flori.
Pe tarm stau doua fete-n asteptare:
"Ce ti-ai dorit ca dar in acest an?"
"Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare...
Cea mai frumoasa scoica din ocean"...