Cercul La sfârșitul jocului, rămâne întotdeauna o piesă...

Cercul

La sfârșitul jocului,
rămâne întotdeauna o piesă în plus
(ca un dinte de lapte în palma copilului! )
Astfel, nu te poți lăsa niciodată
definitiv învins. Ești silit
să o iei mereu de la capăt
cum soarele răsare în fiecare dimineață
pentru a ascunde păcatele nopții.
E liniște. Doar moartea
chibițează pe margine,
dornică să intre și ea. O ignori.
De câte ori i-ai cedat locul, s-a dovedit
un adversar previzibil. Transparent.
Muti haotic. Încalci regulile. Degeaba!
Jocul continua în afara ta,
hrănindu-se din propria-i voluptate.
Stai pe tușa. Uitat.
Până la sfârșit, când vei simți în palma
piesa cu care trebuie - iar -
să începi...