Umbrele lor clătinate sunt fum.
O spaimă tăcută ne-nvăluie rea.
Poate vântul ne poartă prin lume ori poate o stea.
Ne ținem de mâini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mințim, poate dragostea minte.
Cândva ne-am plimbat prin soarele dimineții,
Acum bâjbâim prin pădurile ceții ...
Ori poate pe marginea vierii ...