Dacă spiritul uman nu ar cuprinde şi apoi nu ar părăsi...

Dacă spiritul uman nu ar cuprinde şi apoi nu ar părăsi ceea ce şi-a însuşit – iar asta se cheamă a putea transcende – atunci nu ar exista nicio altă posibilitate a unei următoare însuşiri trăite prin corelare. Prin transcenderea punctuală a lui aici şi acum (transcenderea imanentei însuşiri) spiritul îşi dobândeşte iarăşi libertatea; îşi dobândeşte iarăşi imparţialitatea – care este conditio sine qua non pentru următoarea însuşire. Singura săvârşire posibilă a spiritului nostru este dată de asocierea diferenţelor, de eliminarea fiecărei forme de dualitate. Prin urmare, el trebuie să întrunească aspectele oricărei diversităţi, o stare de fapt ce sieşi apare drept închisă. Eliminarea tuturor diferenţelor, interpretarea tuturor părţilor într-un întreg o numim reducere.