De ce stau lucrurile, când focul tău aruncă tunete spre...
Citat de Emil Cioran despre cer, foc, sânge, suflet, lumină
votează acum
adaugă un comentariu
De ce stau lucrurile, când focul tău aruncă tunete spre înălţimi? Pe alei de parcuri priveşti tremurul nemişcat al frunzelor. Dar crengile tale s-au aprins în văpaia stelelor! Câte ceruri ai îngropat în tine, că, scoborând prin arheologii de cimitire, atâţia zei apuşi se vaită spre lumină şi îngeri ce în sânge îşi zbat aripi cu ecou în suflet?
Emil Cioran
