Din nou în miresme-i pădurea. Ciocârliile uşoare înalţă...

Din nou în miresme-i pădurea.

Ciocârliile uşoare înalţă

Cu ele cerul, greu umerilor noştri;

ce-i drept, încă se vedea ziua prin ramuri,

Cât de deşeartă erà –

dar în urma lungilor după-amieze,

de ploi încărcate,

vin auriile, frumoasele

ore-nnoite,

în faţa cărora, fugind, pe-ndepărtate faţade de case

ferestre rănite

se-nchid cu canaturi înfricoşate.

Pe urmă-i linişte. Chiar ploaia trece cu

paşi lini

peste lucirea tăcută a pietrelor liniştite.

Toate zgomotele se ascund de tot adâncite

în mugurii ramurilor plini de lumini.