Şi iată că deodată între ei soseşte vestitorul, aruncat...

Şi iată că deodată între ei

soseşte vestitorul, aruncat

în clocotul ospăţului de nuntă

ca-ntr-o fiertură-un nou ingredient.

Cei care beau acolo n-au simţit

că zeul a intrat pe-ascuns strângându-şi

ca pe-o hlamidă udă de ploaie zeitatea.

S-ar fi părut că-i unul dintre dânşii.

Deodată însă-un oaspete văzu

pe tânărul stăpân al casei cum

în capul mesei nu mai stă, ci este

smuls parcă-n sus şi oglindind în toată

fiinţa lui ceva străin, cumplit.

Apoi amestecul se limpezi

şi s-a făcut tăcere; doar la fund

a mai rămas o drojdie de zgomot

şi-un strat de bâlbâială tulbure,

ce mirosea urât a râs stricat.

Şi-atunci au cunoscut pe zveltul zeu,

şi cum stătea, plin de solie-adâncă,