O, tu, iubită dinainte pierdută, niciodată-ntâlnită, eu...

O, tu, iubită

dinainte pierdută, niciodată-ntâlnită,

eu nu mai ştiu care cântec ţi-i drag.

Nu mai încerc, când viitorul vine,

să te găsesc. Toate marile

imagini din mine, priveliştea văzută-n zare,

târguri şi turnuri şi poduri şi

nebănuite cotituri de drumuri

şi vlaga acelor tărâmuri

cutreierate pe vremuri de zei:

toate în mine se-nalţă

spre slava ta, tu pierdută mereu.

O, tu eşti grădinile

pe care le-am privit cu-atâta

nădejde. O fereastră s-a deschis

în casa de ţară: – şi tu, gânditoare,

aproape c-ai intrat după mine. Am găsit

uliţe pe care tocmai trecuseşi,

şi uneori oglinzile vitrinelor

erau înc-ameţite de tine şi răsfrângeau speriate