Şi moşteneşti verdele trecutelor grădini, tăcutu-albastru...

Citat de Rainer Maria Rilke despre grădină, amintire, primăvară, cărți, haine, tinerețe, scris

Şi moşteneşti verdele

trecutelor grădini, tăcutu-albastru

al cerurilor sparte.

Şi rouă zilelor puzderii,

şi sorii, mii şi mii, ai verii,

şi primăveri cu sclipăt şi fior:

o tânără ce-a scris scrisori, scrisori.

Tu moşteneşti toamnele, haine diafane,

ce zac poeţilor în amintire;

şi toate iernile, ca nişte ţări orfane,

îţi cad la piept, încet, c-o alipire.

Veneţia, Roma şi Kazan ţi-or rămânea;

al Pisei dom; Florenţa-o vei avea;

Troiţka Lavra şi-acea mănăstire

ce sub grădinile din Kiev o încilcire

de ganguri ţese: negre-ascunse fire –

Moscova, clopote ca-n amintire –

şi sunet: cornuri şi viori şi flaut,

şi orice cântec ce adânc a răsunat,

în tine va luci ca nestemată.