Du-te, vino; du-te, vino la şi de la biserică, Întotdeuna...

Du-te, vino; du-te, vino la şi de la biserică,

Întotdeuna cu Biblia sub braţ,

Până am îmbătrânit şi mi s-a albit părul;

Necăsătorită, singură pe lume,

Găsindu-mi fraţi şi surori în congregaţie,

Iar copii în biserică.

Ştiu, unii râdeau de mine şi mă credeau ciudată.

Cunoşteam sufletele de ulii care zburau sus pe cer în lumina soarelui,

Deasupra turlelor bisericii, luând biserica în râs,

Dispreţuindu-mă fără să mă fi văzut.

Însă, aşa cum aerul din înălţimi era dulce pentru ei,

Aerul din biserică era dulce pentru mine.

Era viziunea, viziunea, viziunea poeţilor

Într-o formă democratizată.