O, Doamne, as fi putut de mult cantand Sa-nduiosez si farmec durerile pe rand, Sa le rasfat si-acut asa cum se cuvine Pe cate-un varf de-otel crescut din maracine Si acul viu sa-mi treaca precum un vis prin carne, Placerea-mi trece, bucuria-mi doarme. Dar gandul meu firav cata in alta parte Spre muntii albi ai slovei, cu turle fara moarte. Azi vin pe rand, in zori, ca niste gospodine Camasa sa-mi carpeasca cu pielea de pe mine O noapte si-nc-o zi, o clipa si-o vecie Sa-mi tina-n frigul spaimei si-n chin tovarasie. Durerea veche cheama spre seara o surata Si stau tihnit de vorba la mine-n beregata Frange-le, Doamne, acul si ravna lor mieroasa Si pune mila Ta de rani sa ma descoasa.Breb Nicolae Popescu
Citat de Breb Nicolae Popescu despre durere, farmec, plăcere, milă, bucurie, vis, vin, noapte, clipă, moarte.