Cu ramuri noduroase, impovarati de ani Fosneau adanc maslinii-n gradina Ghetimani in jurul Lui, sub cerul larg deschis, invataceii toti dormeau, cum le-a fost scris. Catuilor alaturi li se racise seul. Lasara-un om in ruga, veghea doar Dumnezeul. Parea o noapte fara timp si ceas, Cel Vesnic lasand zilei doar ce i-a mai ramas. Stiai, Isuse, ca sosise ora Sa stergi cu suferinta pacatul tuturora. Doar invierea Ta in veci de veci e treaza, Omul si-asterne viata pe-o clipa si viseaza.Breb Nicolae Popescu
Citat de Breb Nicolae Popescu despre religie, grădină, rugăciune, dumnezeu, păcat, eternitate, scris, noapte, cer, suferință.