Privirea Ta, Parinte, e limpede si grea O simt ca pe o umbra de fulg pe pleoapa mea. Povara ei intreaga de-as fi putut-o duce As fi urcat Golgota, ca Fiul tau cu-o cruce. Dar eu, asinul clipei, venit din zari de fum Abia mai duc samarul pacatelor pe drum. Daor lui i-a dat in duh vapaia si putinta De-a preschimba-n iubire si slava suferinta. Raza privirii Tale, in veci nemasurata Nu au ranit-o spinii si cuiul niciodata. Si totusi, Doamne Sfinte, noi, robii-am presupus Ca s-a umplut de lacrimi cand Te-a strigat Isus.Breb Nicolae Popescu
Citat de Breb Nicolae Popescu despre religie, fum, povară, lacrimi, umbră, suferință, bunul simț, simț, iubire, zi de naștere.