Era un tumult în ea, care-i lega sufletul dragostei de...

Era un tumult în ea, care-i lega sufletul dragostei de sufletul copilăriei din noaptea Crăciunului. Aceeaşi atingere de taină, aceeaşi depăşire a obişnuitului sufletesc, acelaşi contur de mirări, ş-acelasi monolog care simplifică sufletul, dându-i o intensitate de clopot care sună, amplificându-se prin unda muzicală. Atunci spunea mereu, cu dinţi de lapte: A venit Moş Crăciun! A venit Moş Crăciun! Şi era mică printre jucării. Acum gândul femeii spunea: Sunt cu el! Sunt cu el! Şi era fericită până la nelinişte şi spaimă: ş-atunci, ş-acum.