Eram urât şi demn de dispreţ – o ştiu, o ştiam şi atunci...

Eram urât şi demn de dispreţ – o ştiu, o ştiam şi atunci – dar sub urâţenia şi mizeria aceea se ascundea un suflet care voia să ştie, sa cunoască adevărul, să se îmbete de lumină, iar sub pălăria aceea unsuroasă şi în capul ciufulit se afla un creier care voia să înţeleagă orice idee şi, mai presus de orice, să raţioneze şi să viseze, o minte care începea să observe ceea ce alţii nu văd şi se hrănea dintr-un loc în care cei mulţi nu găsesc decât gol şi pustiu. De ce nu m-a înţeles nimeni, de ce nu mi s-a dat ce mi se cuvenea de drept?