Un rău se subțiază la izvor Și ploile de vară nu-l ajută Băuta-i apa veche de-un cocor Din limpezimea zării, necăzută
Și-un strop ca de mercur, uscatul ram și-o rază intre ele ca o spadă. Eram acolo-n crânguri, nu eram? Dar care ochi ar fi putut sa vadă
Durându-l neîmplinirile mereu Când pleoapa grea de piatră se preschimbă Și când, din umbră, duhul unui zeu Mă blestema într-o străină limbă.Corneliu Sturzu
Citat de Corneliu Sturzu despre poezie, pietre, ochi, limbă, umbră, apă, rău.