Eu, unul, nu mai am iluzii în privinţa locului pe care îl...

Eu, unul, nu mai am iluzii în privinţa locului pe care îl are (îl mai are! ) idealismul în lumea de azi. De altfel, nici mori de vânt nu mai există decât ca relicve exotice, arătate turiştilor. Pe vremea lui Cervantes, cavalerii interesau, măcar, ca personaje ridicole, care îi amuzau pe privitori. Azi, timpul înseamnă bani şi sunt alte gusturi. De ce l-ar urmări cu răsuflarea tăiată contemporanii noştri pe Don Quijote? Zice el ceva, picant, despre sex? Vorbeşte despre o Dulcinee cu care nu s-a culcat niciodată. Nici nu s-a apropiat de ea, măcar. E un fraier, ar zice băieţii de gaşcă. Sau spune ceva despre gloria de a avea putere şi bani? Rivalizează Don Quijote, prin aventurile lui, cu Codul lui Da Vinci? Vă asigur că gloria de tip Don Quijote n-ar satisface nici vedetele care se fandosesc prin televiziunile noastre.