În realitatea umană, orice existenţă care se cheltuieşte...

În realitatea umană, orice existenţă care se cheltuieşte pentru procurarea celor trebuincioase existenţei este deci o existenţă neadevărată şi lipsită de libertate. Obiectele muncii nu sunt exteriorizări şi confirmări ale realităţii umane a muncitorului, ci lucruri străine, care aparţin altuia mărfuri. Datorită acestor realităţi, în munca înstrăinată existenţa omului nu este un mijloc pentru autorealizarea lui, ci invers, sinele omului devine un mijloc al simplei lui existenţe: pura existenţă fizică a muncitorului este scopul în slujba căruia este pusă întreaga sa activitate vitală. Ajungem astfel la rezultatul că omul (muncitorul)se mai simte acţionând liber doar în funcţiile sale animalice mâncatul, băutul şi procrearea sau cel mult şi în folosirea locuinţei, a podoabelor, etc. , pe când în funcţiile sale umane el se simte animal. Ceea ce este animalic devine uman, iar ceea ce e uman devine animalic.