Întemniţat poetul, bolnav şi chinuit, Călcând pe...

Întemniţat poetul, bolnav şi chinuit,

Călcând pe manuscrise cu pas împleticit,

Măsoară c-o privire aprinsă de teroare

A ameţelii scară şi sufletul îl doare.

Îmbătătoare rasuri, vuind în puşcărie,

Prea-stranii şi absurde l'-invită la trezire;

În preajma-i Îndoiala şi Frica strălucesc

Ridicol, prea hidoase, cu mersul nefiresc.

Un geniu sub tăcerea cu ziduri ticăloase,

Şi ţipete-n adâncuri, şi spectre fioroase

Învolburate-n roiuri, auzu-i ameţindu-l,

Biet visător, oroarea îi locuieşte gândul;

Iată-ţi emblema, Suflet, cu visurile-n ceţi:

Realul te-năbuşă cu groaznicii pereţi!