Jos, în uriaşa bucătărie de internat, Institutoarea mea,...

Jos, în uriaşa bucătărie de internat,

Institutoarea mea, tânăra mea institutoare de agat,

Mulatră, cu pielea foşnind de bună,

M-a chemat din ochi să-mi spună

Să-ngenunchi, aşa cum sunt, scofâlcit şi cu chelie,

Să-mi aşeze pe creştet talpa ei liliachie.

Rătăcea miros ameţitor peste duşumele –

Se prăjeau într-o tigaie nesfârşită chiftele –

Şi era o dimineaţă posomorâtă şi amară

Din anii de şcoală primară.

Mi-am văzut atunci obiectele, etatea,

Am văzut care era realitatea,

Mi-am pus mâinile pe degetele arătătoare

Ale nemuritoarei mele institutoare

Şi, poate de aceea, poate din alt motiv,

Am lovit-o-n laringe cu trident milostiv

Şi-am zburat apoi greoi şi vâscos

Până-n dantelatul orăşel de os

Unde şi ieşiseră gazetele de-o centimă

Cu-ntr-o limbă moartă ştiri despre oribila crimă.