Jos, în uriaşa bucătărie de internat, Institutoarea mea,...

Citat de Leonid Dimov despre oraș, bucătărie, obiecte, tinerețe, crimă, infractori, realitate, școală, zi de naștere, ochi

Jos, în uriaşa bucătărie de internat,

Institutoarea mea, tânăra mea institutoare de agat,

Mulatră, cu pielea foşnind de bună,

M-a chemat din ochi să-mi spună

Să-ngenunchi, aşa cum sunt, scofâlcit şi cu chelie,

Să-mi aşeze pe creştet talpa ei liliachie.

Rătăcea miros ameţitor peste duşumele –

Se prăjeau într-o tigaie nesfârşită chiftele –

Şi era o dimineaţă posomorâtă şi amară

Din anii de şcoală primară.

Mi-am văzut atunci obiectele, etatea,

Am văzut care era realitatea,

Mi-am pus mâinile pe degetele arătătoare

Ale nemuritoarei mele institutoare

Şi, poate de aceea, poate din alt motiv,

Am lovit-o-n laringe cu trident milostiv

Şi-am zburat apoi greoi şi vâscos

Până-n dantelatul orăşel de os

Unde şi ieşiseră gazetele de-o centimă

Cu-ntr-o limbă moartă ştiri despre oribila crimă.