L-am văzut de curând pe Stravinski. Spune Pasărea mea de...

L-am văzut de curând pe Stravinski. Spune Pasărea mea de foc, Ritualul meu, ca un copil care îşi revendică jucăria mea, leagănul meu. Şi exact asta şi e - un copil răsfăţat care din când în când face câte o năzbâtie muzicală. Este şi un tânăr barbar care poartă cravate ţipătoare şi calcă femeile pe picioare în timp ce le sărută mâna. Când va îmbătrâni, va deveni insuportabil, adică nu va admite nici o altă muzică, dar pe moment este extraordinar. Îmi arată prietenie pentru că l-am ajutat să pună o treaptă pe scara de pe care îşi lansează petardele - şi nu toate explodează. Dar, încă o dată, este extraordinar.