vad totul "in mare", fara pete, ciobituri, fisuri.
Dar la figurat vad extrem de bine si uratul, si mizeria.Doar ca nu le las sa ma sufoce si sa-mi
sporeasca neincrederea, nesiguranta, spaimele.Poate ca felul asta de a fi, adica de a ma bucura
din orice, evident nu ca o hlizire continua si tampa, fara discernamant, e si ceva innascut.