Mă iubea. Oh, cum mă iubea – N-am avut o şansă să scap...

Mă iubea.

Oh, cum mă iubea –

N-am avut o şansă să scap

Din prima zi când m-a văzut.

După ce ne-am căsătorit, am sperat

Că-şi va dezvălui partea muritoare şi mă va elibera

Sau va divorţa de mine. Dar... puţini mor şi nimeni nu renunţă.

Apoi, într-o nebunie, am fugit de-acasă şi dus am fost pentru un an.

Dar ea niciodată nu s-a plâns. A spus ca totul o să fie bine acum,

Că m-am întors. Şi mă întorsesem.

I-am spus că în timp ce făceam o cursă cu barca

Am fost capturat lângă Van Buren Street

De piraţii de pe lacul Michigan,

Ţinut în lanţuri, aşa ca nu am putut să-i scriu.

A plâns şi m-a sărutat spunând că a fost îngrozitor,

Şocant, inuman.

Atunci am înţeles că, de fapt, căsătoria noastră

Era un privilegiu divin

Şi că nimic nu o putea desface

În afară de moarte.