Manole: A mea a fost patima, eu am fost al patimei, eu am...

Manole: A mea a fost patima, eu am fost al patimei, eu am fost... Vai nouă, Mira, biserica s-a tot prăbuşit - cu cât se prăbuşea - patima creştea... De-atâtea ori ai fost căprioară neagră când suiai drumul la noi. De-atâtea ori ai fost izvor de munte, când coborai de la noi. Acum eşti aici încă o dată: nici căprioară, nici izvor, ci altar. Altar viu între blestemul ce ne-a prigonit şi jurământul cu care l-am învins... Nu, Mira nu. Ştiam că vii speriată, ştiam că vii purtând grija altor vieţi. Şi atunci am glumit, făcând pe bărbaţii sălbatici. Povestea cu jertfa omenească -e numai aşa-un joc. Un joc de albă vrajă şi întunecată magie pe care îl vom face cu tine.