Multă vreme, şi în mare măsură până în zilele noastre,...

Multă vreme, şi în mare măsură până în zilele noastre, medicina, psihiatria, justiţia penală, criminologia au rămas la confiniile unei manifestări a adevărului în normele cunoaşterii şi ale unei producţii a adevărului în forma probei, aceasta din urmă tinzând întotdeauna să se ascundă sub cea dintâi şi să se justifice prin ea. Criza actuală a acestor discipline nu pune pur şi simplu în discuţie limitele lor sau incertitudinile lor în câmpul cunoaşterii, ea pune în chestiune cunoaşterea, forma cunoaşterii, norma subiect-obiect; ea interoghează raporturile dintre structurile economice şi politice ale societăţii noastre şi cunoaştere (nu în conţinuturile sale adevărate sau false, ci în funcţiile sale de putere-cunoaştere).