Nimeni nu poate să cunoască însemnătatea şi măreţia a...

Nimeni nu poate să cunoască însemnătatea şi măreţia a ceea ce face. În asta constă frumuseţea Ofrandei: ea este misiunea care ne-a fost încredinţată, iar noi trebuie să ne încredem în ea. Cel care lucrează pământul poate să sădească, dar nu-i poate spune soarelui: Străluceşte mai tare în dimineaţa asta. Nu le poate spune norilor: Aduceţi ploaia în după-amiaza asta. El trebuie să facă ce are de făcut, să-şi are ogorul, să semene şi să capete darul răbdării. Va trăi clipe de disperare, când îşi va vedea recolta pierdută şi va crede că toată munca sa a fost zadarnică. Şi cel care a plecat în căutarea visurilor sale trece prin momente când se căieşte de alegerea sa şi nu-şi doreşte decât să se întoarcă şi să găsească o muncă de pe urma căreia să-şi ducă zilele. Dar a doua zi inima fiecărui lucrător sau a fiecărui aventurier se va umple de entuziasm şi încredere. Amândoi vor vedea roadele Ofrandei şi se vor bucura de ele. Deoarece amândoi cântă acelaşi cântec: cântecul bucuriei faţă de sarcina care le-a fost încredinţată.