- Da-mi, mandruto, ochiul tau! Raspunsul ar fi fost, desigur, nu! El si mai indraznet, i-ar fi cerut obrazul Oh, nemaintalnind bujor de carne E un obraz de fata Ci, nu spune da. Si gura i-o ceru atunci Oh, gura Nemaipomenind bujor de foc Din care sar cand esti indragostit scantei de sange Se invoi si-i spuse "da"! El nu lua nimic I se-ncurca Venele-n trup ca iarba Inima-i paru Un bugare de-omat Oh, singura asemanare Intre omat si lut ; Faptul ca-n bulgarele alb si rece Incolteste samanta ghiocelului Si-asa-ncolti in el parca ceva Pe seama vorbelor Rostite-n gluma, Da-mi mandro, ochiul Da-mi obrazul Da-mi gura I se incurcara Venele in trup ca iarba. Iata clipa si semnul deci Ca si prin om Poate pasi cineva.