Pe drumurile vieţii mele Au trecut pe lângă mine multe...

Pe drumurile vieţii mele

Au trecut pe lângă mine multe fiinţe minunate,

Toate îmbrăcate în alb, toate strălucitoare.

Într-un târziu, am intrat în vorbă cu una:

Tu cine eşti?

Dar ea, ca şi celelalte,

Şi-a plecat smerită privirea,

Apoi mi-a raspuns în grabă, stingherită:

Sunt, bineînţeles, fapta bună;

M-ai întâlnit de multe ori în viaţa ta.

Da, dar nu cu figura asta smerită, i-am răspuns;

Şi dintr-o singură mişcare, cu mână viguroasă,

În pofida împotrivirii ei,

I-am smuls voalul

Şi-am văzut faţa mândriei.

Ea, umilită, a plecat;

După ce m-am gândit o vreme,

Mi-am spus:

Smintitule!