Pe o vale verde, sub stejari bătrâni, Trece popa Stoica...

Pe o vale verde, sub stejari bătrâni,

Trece popa Stoica cu trei mii români.

Luna plină-nalţă discul ei pe munte,

Stoica stă la masă cu cei mai de frunte.

Acolo eroul, oaspeţii beau vin,

Pentru a lor ţară ei pe rând închin.

Un sol turc ajunge, ş-astfel le vorbeşte:

— Cu cincizeci mii oameni paşa vă loveşte,

Armele depuneţi, primiţi a vă da,

Căci cu caii numai vă vor sfărăma.

Padişahul viaţa vouă dăruieşte.

Însă popa Stoica astfel îi vorbeşte:

— Fiii României nu dau arma lor

Fără să se bată. Ei cu dânsa mor.

Zice, sună-n cornuri. Cei trei mii s-adună.

Ei se bat în noapte la raze de lună

Când pe cerul negru zorile resfir

Coamele de aur şi de trandafir,

Caii peste câmpuri de turci învelite

Înotau în sânge până la copite.