intr-o zi am intrat eu insami in pestera trupului meu stinghera si cu parul zbirlit pe cap de spaima mai intii am pasit prin desert leii dormeau rezemati unii de altii ca niste catedrale spinarile lor erau aurore boreale cascade niagara de nisip astupau gurile si toti ochii doar oamenii desertului stiau ca zapada-i fierbinte si moale in pestera trupului meu se afla un eremit al nisipurilor mort neputrezit cu miinile impreunate pe piept si cu fata intoarsa spre rasarit l-am atins si pulberea mi-a intrat in nari ca urma lasata de foc leii nu-l devorasera nici vulturii nu-i curatasera oasele nici serpii nu-l incolacisera nimeni nu voia sa manince din mortul acela care nu mirosea a nimic el statea ca un fetus batrin il priveam si un glas de femeie nebuna zvonea in mine strigind cine te-a nascut intre leii uitati ai lui dumnezeu cine te-a auzit cum sfredelesti in pustiu cine a simtit cum arzi ca o torta intoarsa pe dos aspru calugar de diamant barba ta creste desi ajunsa-i la talpi barba ta-i asternutul meu pentru vremea cit voi sta inchisa aici iar daca nu voi iesi niciodata afara barba ta-i chiar rochia mea de nunta moarte si domnisoara.Ruxandra Cesereanu
Citat de Ruxandra Cesereanu despre poezie, moarte, căsătorie, frică, bunul simț, simț, vreme, foc, naștere, ochi.