Ca o straina esti, ratacind pe propriul tau drum. lumea este acum o fereastra catre intuneric. lumina, cat ar fi ea de indepartata, este tot in tine, adu-o la geam si deschide fereastra, sa pot sa-ti vad ochii! i-am privit de atatea ori de aproape...
numai asa vei putea sa vezi in lumina lumea si toti oamenii care stau la geamuri. ochi in ochi, la geamuri... cu bine! mai mult nu iti scriu, este de ajuns. pana la urma, ne vom putea privi, asa cred. si daca vor fi niste zambete si niste ochi plecati, poti sa consideri ca lumea imi atarna de conturul gurii si ca ochii mei au inceput sa nu mai poata sprijini privirea lui Dumnezeu.
lumea imi atarna de conturul gurii, obligandu-ma sa zambesc. of, ce lume grea! ... e si ea omMarius Marian Solea
Citat de Marius Marian Solea despre poezie, ochi, lume, zâmbet, lumină, întuneric, scris, început, iubire, oameni.