Poetul: Doamne... Gândurile mele albe au căzut în noroi....

Replică de Valeriu Butulescu despre povară, vinovăție, zi de naștere, nume, îngrijorare, forță, rai, putere, suflet, față

Poetul: Doamne... Gândurile mele albe au căzut în noroi. Calul năzdrăvan şi-a pierdut aripile! L-a acoperit iar răpciuga minciunii... Diavolii roşii au năpădit gura Ta de Rai, Doamne... Ei Te-au alungat din biserici! Ei batjocoresc numele Tău, la fiecare pas. (Încearcă să se ridice). Nu-i lăsa să mă îngenuncheze, sfântul meu Părinte... Dă-mi forţa să mă ridic! Totdeauna Ţi-am fost pavăză! Ei nu în mine ţintesc, ci în Tine, Doamne! Şi vina mea e că Te slăvesc... Am înţeles... Trebuie să port şi eu o cruce, asemenea Fiului Tău! Grea povară, pentru anii bătrâneţii mele... Dă-mi, Doamne, tărie să rezist! Dă-mi puterea de a nu plânge în faţa demonilor... Nu-i lăsa să se bucure de neputinţa mea! Nu-i lăsa să mă umilească! Mocirla cărnii mele le aparţine... Trupul meu slab e în mâinile lor... Îl pot strivi, ca pe o cochilie de melc... Dar roua lacrimilor mele nu e pentru ei... Sufletul meu curat e la Tine, Doamne! Ai grijă de el! E tot ce mi-a rămas...

Valeriu Butulescu
Replică de Valeriu Butulescu despre povară, vinovăție, zi de naștere, nume, îngrijorare, forță, rai, putere, suflet, față.

Rugul aprins

Valeriu Butulescu

Valeriu Butulescu 1953 Poet, dramaturg si om politic roman

Perioada de viaţă: 1953
Evaluați acest citat:
Generează un alt cod=