Poezia mea e nervoasa, tot vorbind peste umar uita sa-si scoata bilet, e coborata cu forta insa de fiecare data o conduc pana acasa prieteni anonimi
nu are glorie din simplu motiv ca nu si-a dorit-o, nu are religie pentru ca prea mult iubeste viata, nu face prozeliti pentru ca niciodata nu priveste inapoi
nu merge in vizita nu asteapta pe nimeni nu viseaza-n culori nu se hlizeste pentru a obtine ceva