Scârba, ce te invadează la spectacolul devenirii...

Scârba, ce te invadează la spectacolul devenirii omeneşti, te obligă să renunţi şi să te purifici de sentimente. Ele sunt sursa aderenţelor stupide, a acelui da! pe care îl strigă inima realităţii împotriva tuturor evidenţelor. Furia îţi dă accese de sfinţenie laică. Adică o inaderenţă totală, fără ieşirea lui Dumnezeu. Şi în astfel de accese spiritul nu-ţi pare decât strădania de a-ţi concepe propriul epitaf, început prin întâiul act de gândire şi sfârşit prin ultimul suspin. Să trăieşti adică toată viaţa ca o variaţiune pe motivul aici zace...