Murind nu revezi pe nimeni – moartea este un val lung
care te poartă cu ochii închiși – și te leagănă –
și la început e un somn, și pe urma o uitare –
și pe urmă timpul își pierde orice înțeles,
este numai o liniște care se întoarce asupra ei înseși
cu un singur ecou – și acela e-un nimb,
ca flacăra lumânării – și pe urma lumina
își pierde orice înțeles – și pe urmă tăcerea
își lasă deoparte înțelesul – și suspendat
în ceva care nu mai are vreun înțeles – și nimic pe urmă, nici
descărnarea de înțelesuri, plutirea în nimic,
cu scheletul neființei, gură în gură,
nu mai există. pe urmă nu mai este nici un pe urmă
dar nici vreun acum, și nu mai este nici moarte.