Sub cupola timpului Peste mii de rămurele, din copacul...

Citat de Valeria Mahok

Sub cupola timpului

Peste mii de rămurele, din copacul vieţii mele,

Nuc, în zodiac vestit,

Păsări multe s-au oprit, ca-n grădina primăverii,

Simfonie colorată de păsăresc ciripit...

Ciori ce croncăneau aiurea, să fie luate-n seamă,

Târg de negre vechituri...

Cuci mândri cu sur penaj şi ecouri lungi în glas,

Părăsind progenituri...

Mierle slugi cu a poftei bârfă

Ce clipe nepreţuite, zadarnic şi-au întinat...

Toate s-au înghesuit să-mi spulbere visul vieţii

Din copacul destinat.

Dar pe creanga cea de aur, a sufletului răvăşit,

Dumnezeu a slobozit,

Veselă să ciripească o pasăre fermecată,

Ca o liră din Olimp.

Muză altruistă, dulce, ca mierea din fagure,

Cu o viaţă nepătată, dar şi fără de sfârşit.